Avem telefonul mobil în mână de dimineață până seara. Îl folosim pentru mesaje, apeluri, plăți, social media, poze, navigație, chiar și ca lanternă sau telecomandă. Pentru mulți, e primul lucru pe care îl ating dimineața și ultimul pe care îl lasă jos înainte de culcare. Și tocmai pentru că a devenit atât de prezent în viețile noastre, în jurul lui s-au adunat tot felul de întrebări, temeri… și mituri.
De câte ori nu ai auzit (sau poate chiar spus) lucruri precum „dacă se conectează greu apelul, înseamnă că te ascultă”, „dacă răspunzi la un apel din Africa, pierzi bani”, sau „cineva e pe același Wi-Fi cu mine, poate să-mi intercepteze convorbirea”? Sunt fraze care circulă de ani buni, prin grupuri de Facebook, în conversații între prieteni sau în comentarii de pe forumuri. Unele sună logic, altele vin din frică, iar altele sunt pur și simplu moșteniri dintr-o epocă tehnologică de mult apusă (cuplaju’ ☺).
Telefonia mobilă este, de fapt, un domeniu extrem de tehnic și complex. Vorbim despre rețele care conectează milioane de oameni în timp real, sisteme care comută automat între antene, criptare end-to-end, standarde 4G, 5G și rețele Wi-Fi care se intersectează fără să simțim. În spatele unui simplu apel stau zeci de pași invizibili, negocieri între rețele, sincronizări și validări care se întâmplă în milisecunde. Și totuși, când ceva nu funcționează perfect – un apel întârziat, o sonerie ciudată, un telefon care se încinge fără motiv – ne gândim automat la cel mai rău scenariu: „sigur e cineva care mă spionează”.
În realitate, multe dintre temerile noastre pornesc din necunoaștere. Nu pentru că am fi naivi, ci pentru că domeniul telecom e, în mod natural, învăluit într-o aură de mister: puțini știu cum funcționează rețelele, iar operatorii nu comunică întotdeauna clar ce se întâmplă „în spate”. De aici și până la teorii conspiraționiste e doar un pas.
Pentru acest articol, am adunat 10 dintre cele mai frecvente întrebări venite din comunitatea CyberSkill. Le-am adresat unor prieteni și colaboratori care lucrează în domeniul telecomunicațiilor – în România și în afara țării. Nu vom menționa nume sau companii, tocmai pentru că nu căutăm senzaționalul, ci explicații simple, clare, utile.
Scopul nu este să dezvăluim secrete, ci să facem un pic de ordine între ce e posibil, ce e probabil și ce e, pur și simplu, mit urban. Și să înțelegem că, de multe ori, răspunsurile sunt mai simple decât ne imaginăm.
Cea mai intalnită întrebare primită este “Cine mă poate asculta – și cum?“
Este, probabil, întrebarea din care pornesc toate miturile. Și răspunsul, pe cât de simplu, pe atât de important: nimeni – nici Vodafone, nici Orange, nici Digi, nici DNSC, ANCOM, STS, SRI sau alte acronime – nu are voie să intercepteze convorbirile tale telefonice „după bunul plac”. În termeni populari, nu e nimeni de capul lui.
Nu există un buton magic, nu există „oameni din rețea” care se conectează la convorbirile tale doar pentru că pot. Orice interceptare legală se face numai în baza unui mandat emis de judecător, în cadrul unei anchete penale, și implică proceduri stricte, transparente și documentate. Operatorii sunt doar mijlocul tehnic prin care se realizează interceptarea, atunci când sunt obligați prin lege – nu inițiatorii și nici decidenții.
În afara cadrului legal, interceptările sunt fie imposibile, fie extrem de greu de realizat și presupun atacuri sofisticate, cu aplicații speciale (ex: spyware, troieni, acces fizic la dispozitiv). Cu alte cuvinte, dacă nu ești într-o investigație penală sau ținta unui atac cibernetic profesionist, probabilitatea ca cineva să-ți asculte telefonul este aproape imposibil.
Dacă durează mai mult până este inițiat apelul apelul, înseamnă că ești ascultat
Unul dintre cele mai des întâlnite zvonuri din telefonia mobilă spune că, dacă un apel se inițiază cu întârziere, e semn că ești ascultat. Pare logic la prima vedere – cumva, acel delay de 2–3 secunde ar fi momentul în care „se conectează cineva din umbră”. Dar lucrurile stau complet diferit în realitate.
Întârzierea la inițierea unui apel este absolut normală și are explicații perfect tehnice. Sunt mai multe motive pentru care un apel nu pornește instant, iar toate țin de modul în care funcționează rețelele moderne de telefonie mobilă:
▣ Poate fi vorba despre congestia rețelei, adică prea mulți utilizatori conectați în același timp, mai ales în zone aglomerate sau la ore de vârf.
▣ Se poate întâmpla o trecere automată între celule sau rețele – de exemplu, dacă telefonul comută de la 4G la 3G pentru apel.
▣ Telefonul poate avea un software mai lent sau semnalul este slab în zona în care te afli.
▣ Dacă folosești apeluri VoLTE sau Wi-Fi, acestea implică o negociere suplimentară între dispozitive și rețea, ceea ce poate adăuga 1–2 secunde de întârziere.
Adevărul este că ideea „dacă e întârziere, ești ascultat” este doar un mit. Interceptările legale, atunci când există, nu afectează în niciun fel percepția utilizatorului. Ele sunt realizate direct în rețea, discret, fără întârziere vizibilă sau alte semnale „ciudate”.
Iar în cazul interceptărilor ilegale – care sunt oricum foarte rare – tehnologia modernă de spionaj este atât de avansată încât nu mai provoacă întârzieri sau zgomote suspecte, așa cum se întâmpla poate în urmă cu 15–20 de ani. În prezent, astfel de interceptări se fac prin aplicații spyware precum Pegasus, Cerberus sau FlexiSPY, care pot fi instalate pe un telefon fără ca utilizatorul să știe și permit acces complet la apeluri, mesaje, microfon, cameră sau locație – toate acestea fără semne evidente. Dacă ai Pegasus sau alt troian pe telefon, ai probleme mai grave decât o secundă în plus :) .
Totuși, dacă telefonul se comportă ciudat, e normal să ridici un semn de întrebare. Semnale precum descărcarea rapidă a bateriei, încălzirea nejustificată a telefonului, ecranul care se aprinde singur sau aplicații active pe care nu le-ai deschis – pot trezi suspiciuni. Dar și acestea pot avea explicații simple, cum ar fi aplicații legitime care rulează în fundal.
🔍 Concluzie:
FALS. Întârzierea în inițierea apelului nu înseamnă că ești ascultat. E un mit frecvent, dar în realitate vorbim despre cauze tehnice banale. Interceptările – legale sau ilegale – nu se manifestă prin astfel de întârzieri.
Cum ar putea cineva să primească apelurile destinate ție – și de ce e puțin probabil
Este o întrebare care ridică destule sprâncene. Să zicem că suni pe cineva, dar la celălalt capăt îți răspunde altcineva. Sau, mai grav, cineva îți spune că a încercat să te sune și a răspuns... o altă persoană. Pare o scenă dintr-un thriller cu spioni, dar oamenii chiar se tem că așa ceva ar putea fi posibil. Hai să lămurim cât de real e acest scenariu.
În mod normal, nu este posibil ca altcineva – adică un alt dispozitiv – să răspundă la un apel destinat ție. Rețeaua de telefonie funcționează în așa fel încât atunci când cineva formează un număr, apelul este direcționat exact către SIM-ul asociat acelui număr. Așadar, pentru ca altcineva să răspundă în locul tău, ar trebui să se fi întâmplat ceva foarte neobișnuit – și cam grav. Iată câteva situații în care acest lucru ar putea avea loc:
▣ SIM clonat: Cineva a făcut o copie funcțională a cartelei tale SIM. Asta înseamnă că are acces la aceleași date de identificare ca tine. Este un scenariu extrem de rar, care necesită atacuri sofisticate sau acces fizic prelungit la SIM-ul tău. În general, rețelele operatorilor detectează și blochează cartelele duplicate.
▣ SIM swapping (portare frauduloasă): Atacatorul convinge operatorul de telefonie să mute numărul tău pe o altă cartelă SIM, pe care o controlează el. Astfel, toate apelurile și SMS-urile ajung la el, iar cartela ta originală este dezactivată. Asta poate fi un indiciu clar că ești victima unui atac – telefonul tău își pierde brusc semnalul și nu revine.
▣ Cont Google sau Apple compromis: Dacă cineva are acces la contul tău Google sau Apple, poate conecta acel cont pe un alt dispozitiv, care să primească apeluri prin funcții precum „apelare Wi-Fi” sau „apeluri pe alte dispozitive”. Asta poate părea că apelurile sunt „furate”, dar de fapt e o problemă de securitate a contului tău digital.
▣ Redirecționare activată: Este posibil ca apelurile tale să fie redirecționate către un alt număr – intenționat sau nu. Acest lucru se poate întâmpla dacă ai activat vreodată call forwarding și ai uitat, sau dacă altcineva a avut acces la telefonul tău și a setat asta fără știrea ta. Din fericire, acest lucru se poate verifica ușor în setările telefonului.
▣ Ai format un număr greșit: Uneori, totul se reduce la o simplă eroare umană. Poate că numărul format este foarte asemănător cu cel dorit și ai sunat, din greșeală, la altcineva. Se întâmplă mai des decât ai crede, mai ales când introduci numărul manual sau ai salvat un contact incorect.
Ce e de făcut dacă suspectezi că cineva ți-a preluat apelurile?
- Verifică setările telefonului, în special cele legate de redirecționare sau apeluri Wi-Fi.
- Uită-te în lista de aplicații instalate.
- Asigură-te că ai autentificare cu doi factori activată pe conturile tale (Google, Apple, email etc.).
- Verifică dacă numărul tău apare înregistrat pe alte dispozitive.
- Sună la serviciul de relații cu clienții al operatorului tău și cere verificări (de exemplu: dacă au fost cereri de portare sau de emitere a unui SIM nou în numele tău).
Poți merge și mai departe: activează un cod PIN suplimentar în relația cu operatorul, ca să nu poată fi făcută nicio modificare pe contul tău fără acel cod (unii operatori permit).
🔍 Concluzie:
Foarte puțin probabil. Ca altcineva să răspundă în locul tău la un apel este posibil doar în cazuri rare și grave, cum ar fi SIM swap, SIM cloning sau cont compromis. Verifică periodic setările și securizează conturile pentru a preveni astfel de situații.
Răspunzi la telefon dar nu se aude nimic, în timp ce pe apelantul vede că nu ai răspuns
Ni s-a întâmplat tuturor cel puțin o dată: răspunzi la telefon și... liniște. Nu se aude nimic, dar telefonul celuilalt arată că încă nu ai răspuns apelului. Sau invers – tu suni, vezi că a răspuns, dar nu auzi absolut nimic. Într-o lume plină de teorii despre ascultări și interceptări, e ușor să ne întrebăm: „Oare cineva interceptează apelul și de-aia nu se aude nimic?”
Hai să vedem ce se întâmplă de fapt.
Situația în care unul dintre participanți răspunde, dar nu aude nimic, în timp ce la celălalt apare că apelul e în desfășurare, are explicații tehnice clare – și, din fericire, nu au legătură cu vreo interceptare.
În spatele unui apel vocal pe o rețea mobilă modernă (fie că vorbim de 3G, 4G/VoLTE sau 5G) există o mulțime de pași invizibili, care implică semnalizări între mai multe componente ale rețelei. Din cauza acestor pași tehnici, uneori apar mici desincronizări între ceea ce vede apelantul și ceea ce se întâmplă la cel care răspunde.
Cele mai frecvente cauze pentru acest fenomen sunt:
▣ Semnal slab sau intermitent. Dacă unul dintre telefoane are semnal foarte slab sau instabil, apelul poate fi acceptat la nivel de rețea, dar vocea nu ajunge efectiv la interlocutor.
▣ Desincronizare în rețea. Poate exista o întârziere între momentul în care centrala operatorului marchează apelul ca „răspuns” și momentul în care se activează complet canalul de voce.
▣ Apeluri VoLTE sau Wi-Fi. Atunci când apelul se face prin 4G sau Wi-Fi, este nevoie de o negociere suplimentară între telefon și rețea. Dacă în timpul apelului telefonul comută de la 4G la 3G, sau de la Wi-Fi la mobil, pot apărea câteva secunde de pauză până se reface conexiunea audio.
▣ Aplicația de telefon (dialer) se blochează. Unele modele de telefoane – mai ales cele mai vechi sau cele încărcate cu aplicații – pot întârzia afişarea apelului sau deschiderea efectivă a ecranului de convorbire. E un bug, nu o conspirație. Se mai poate întâmpla la telefoanele Android rootate.
▣ Probleme temporare de rețea – jitter, pierderi de pachete. În cazul apelurilor de tip HD Voice sau prin internet, pot apărea pierderi de date sau întârzieri la activarea canalului audio, exact ca în cazul unui apel video care pornește fără sunet.
▣ Setări de confidențialitate sau aplicații de filtrare apeluri – uneori, aplicațiile de tip „call screening” sau cele de tip antivirus pot întârzia inițierea efectivă a comunicării vocale, deși apelul apare ca răspuns.
Toate aceste scenarii sunt complet tehnice și apar frecvent în viața de zi cu zi. Ele nu au nicio legătură cu interceptările sau cu tentative de preluare frauduloasă a apelului. Dacă ar fi vorba despre SIM cloning, call forwarding sau spyware, comportamentul telefonului ar fi cu totul altul.
🔍 Concluzie:
FALS. Dacă răspunzi și nu auzi nimic, cauza este aproape sigur una tehnică – semnal slab, probleme de rețea sau aplicații care blochează temporar conexiunea audio. Nu e semn de ascultare sau interceptare.
Poate cineva să îți cloneze cartela SIM și să-ți preia apelurile fără să știi?
Clonarea cartelei SIM sună ca o scenă dintr-un film cu hackeri – cineva îți copiază cartela și, fără ca tu să știi, primește apelurile și mesajele tale, poate chiar sună în numele tău. Dar cât de reală este această posibilitate în 2025? Răspunsul scurt: este teoretic posibil, dar extrem de greu de realizat în practică.
Clonarea unui SIM înseamnă copierea datelor secrete din cartela originală – în special a cheii criptografice numită Ki – astfel încât o altă cartelă, complet diferită fizic, să funcționeze ca și cum ar fi originalul. Cu o astfel de clonă, cineva ar putea primi apeluri, SMS-uri sau chiar iniția apeluri în locul tău.
Totuși, clonarea SIM-ului nu se face „dintr-un click” și nici nu este posibilă de la distanță în mod obișnuit. Iată câteva adevăruri esențiale despre acest scenariu:
▣ SIM-urile moderne sunt criptate și bine protejate. Cele mai noi cartele (3G/4G/5G) folosesc standarde de securitate solide. Cheia Ki este protejată atât fizic, cât și logic. Nu poate fi citită sau extrasă cu ușurință.
▣ E nevoie de acces fizic îndelungat la SIM. Un atacator nu poate clona cartela ta doar pentru că știe numărul tău. Are nevoie să pună mâna pe SIM, să-l analizeze cu echipamente specializate și să exploateze eventuale vulnerabilități – mai ales dacă e vorba de o cartelă mai veche. Acest proces poate dura ore întregi și nu e deloc simplu.
▣ Rețelele detectează conflictele. Dacă două SIM-uri cu același identificator (IMSI) devin active simultan, sistemul rețelei va sesiza conflictul și le va deconecta. Nu este permis ca două cartele identice să funcționeze în paralel. Așadar, în cazul în care cartela ta a fost clonată, e foarte probabil ca telefonul tău să „cadă din rețea” sau să afișeze „fără semnal”.
Cum îți poți da seama dacă există o problemă? Semnele care ar putea ridica un steag roșu sunt:
– telefonul tău își pierde brusc semnalul și nu-l mai recuperează;
– primești notificări că o nouă cartelă a fost activată pentru numărul tău;
– apar autentificări neobișnuite în conturi legate de numărul de telefon (bănci, email etc.).
În astfel de cazuri, trebuie să iei legătura imediat cu operatorul tău de telefonie mobilă pentru verificări și blocarea accesului neautorizat.
🔍 Concluzie:
Teoretic posibil, dar practic foarte rar. Clonarea SIM-ului este o operațiune dificilă, care necesită acces fizic la cartelă și echipamente speciale. Rețelele moderne au mecanisme de detecție, iar utilizatorul observă rapid că ceva nu e în regulă.
Dacă primesc un apel cu prefix ciudat din străinătate și răspund, îmi pot fi furați banii de pe cartelă?
E un mit extrem de răspândit, mai ales pe grupurile de Facebook sau WhatsApp: „Nu răspunde la apeluri din Africa / Asia / numere dubioase, îți fură bani de pe cartelă!”
Adevărul? Fals. Răspunsul la un apel nu îți goleşte cartela și nu îți adaugă costuri suplimentare, cel puțin nu în condiții normale.
Hai să vedem de ce.
În România – și în general în Uniunea Europeană – când primești un apel, nu plătești nimic. Apelul este taxat celui care îl inițiază, nu celui care răspunde. Așadar, dacă cineva te sună din Somalia (+252), Tonga (+676) sau orice alt colț de lume, costul convorbirii este suportat de cel care te sună, nu de tine. Chiar dacă prefixul pare „suspect”, faptul că răspunzi nu generează costuri.
Acest mit se bazează pe o confuzie între mai multe tipuri de fraude telefonice. Iată câteva dintre ele, care sunt reale, dar funcționează complet diferit:
▣ Wangiri scam (apelul „o singură sonerie”).
Escrocul te sună o dată, apoi închide imediat. Mizează pe curiozitatea ta: „Cine m-o fi sunat din +676?” Tu revii cu apelul, iar acel număr e unul scump, cu tarif special. Atunci apare costul – nu la răspuns, ci la apelul pe care tu îl inițiezi.
▣ Apeluri automate cu mesaje alarmiste.
Uneori, dacă răspunzi, auzi o voce înregistrată care spune că trebuie să suni urgent la un alt număr. De exemplu: „A fost detectată o activitate suspectă pe contul tău bancar. Sună acum la...”. Dacă urmezi instrucțiunile și suni, acolo pot exista costuri.
Dar simplul fapt că ai răspuns la acel apel? Nu implică nicio taxă.
Există, totuși, și excepții rare, dar ele nu se aplică utilizatorului obișnuit din România sau UE:
▣ Dacă ești în roaming în afara Uniunii Europene, este posibil să fii taxat pentru primirea apelurilor. De exemplu, dacă ești în Elveția, Moldova sau Turcia, și primești un apel, pot apărea costuri în funcție de contractul cu operatorul tău.
▣ Dacă folosești cartele preplătite de la operatori virtuali sau foarte mici (mai ales în afara UE), există uneori condiții contractuale diferite. Dar în România, cu operatori mari (Orange, Vodafone, Digi etc.), nu se taxează apelurile primite – nici acasă, nici în UE.
▣ Există și cazuri speciale, comerciale, unde cartela este folosită pentru redirecționare internațională, call center sau VoIP – dar acestea nu sunt situații obișnuite pentru utilizatorul mediu.
Ce trebuie reținut?
Atât timp cât ești într-o rețea românească și primești apeluri din orice țară, răspunsul în sine nu generează costuri. Problema apare doar dacă tu revii cu apelul sau urmezi indicații care te trimit către numere tarifate special.
🔍 Concluzie:
FALS. Nu pierzi bani doar pentru că răspunzi la un apel internațional, indiferent de prefix. Mitul e răspândit, dar realitatea e că apelul este taxat celui care sună, nu celui care răspunde. Pericolul apare doar dacă suni înapoi la un număr cu tarif special.
E posibil ca telefonul să fie localizat chiar dacă ai GPS-ul și datele mobile dezactivate?
Mulți dintre noi cred că, dacă dezactivăm GPS-ul și închidem datele mobile, telefonul devine „invizibil”. E o idee liniștitoare, dar realitatea e puțin mai complicată. Chiar și cu GPS-ul și datele mobile oprite, telefonul tău poate fi localizat – nu mereu cu precizie, dar suficient încât să ridice semne de întrebare.
Hai să vedem cum.
▣ Semnalul GSM rămâne activ. Dacă telefonul poate primi apeluri sau SMS-uri, înseamnă că este conectat la rețeaua GSM a operatorului. Iar operatorul știe tot timpul la ce antene este conectat acel telefon. Pe baza acestor date, se poate face triangulația poziției – o estimare a locației telefonului în funcție de distanța față de mai multe antene. Precizia variază: în orașe poate fi de câteva sute de metri, la țară de câțiva kilometri. Informațiile nu sunt publice, ci pot fi accesate doar de autorități, în condiții legale.
▣ Bluetooth și Wi-Fi pot trăda poziția. Dacă lași activ Bluetooth-ul sau Wi-Fi-ul, telefonul tău poate fi „detectat” de alte dispozitive din apropiere. De exemplu, funcțiile Apple Find My sau Google Find My Device folosesc telefoanele altor utilizatori ca senzori. Dispozitivele din jur detectează semnalul emis de telefonul tău și, fără ca tu să știi, trimit poziția acestuia (criptat) către server. Telefonul tău nu are nevoie de internet – el e „văzut” de alții care au. Tehnologia e legală și extrem de utilă în caz de pierdere, dar, în teorie, ar putea fi abuzată dacă cineva controlează infrastructura de detecție.
▣ Aplicațiile malițioase pot estima poziția fără GPS. Chiar dacă ai dezactivat GPS-ul, o aplicație instalată pe telefon poate să-ți estimeze poziția folosind alte metode:
– Detectează rețele Wi-Fi din apropiere și le compară cu baze de date cunoscute (Google, Apple, Mozilla etc.).
– Ascultă semnalele Bluetooth ale dispozitivelor din zonă și le corelează cu locații cunoscute.
– Folosește senzorii telefonului (accelerometru, giroscop, busolă) pentru a deduce cum te miști și încotro.
În orașe, aceste metode pot oferi o precizie surprinzătoare – uneori la nivel de zeci de metri. Și toate acestea fără ca GPS-ul să fie activ.
▣ Cum se transmit datele, dacă nu ai internet? O aplicație care reușește să estimeze locația are nevoie totuși de o cale prin care să trimită informația „acasă”. Dacă nu ai date mobile, Wi-Fi conectat sau semnal GSM, comunicația este imposibilă în timp real.
Dar... aplicația poate stoca local aceste date și le poate transmite automat în momentul în care te reconectezi la o rețea – de exemplu, când intri în casă și se conectează din nou la Wi-Fi.
În plus, unele aplicații pot încerca metode de comunicare mai „creative”:
– Se conectează automat la rețele Wi-Fi deschise (fără parolă), dacă telefonul e setat să permită acest lucru.
– Trimit SMS-uri silențioase cu datele stocate, dacă telefonul are semnal GSM și aplicația are acces la funcțiile de mesagerie.
– Emit semnale prin Bluetooth, pe care să le preia alte dispozitive din jur, într-un lanț de transmitere (aceasta este o tehnică rară și foarte sofisticată, aproape neverosimilă în practică).
🔍 Concluzie:
Parțial adevărat. Dacă oprești GPS-ul și datele mobile, localizarea devine mai dificilă – dar nu imposibilă. Operatorul de telefonie te poate localiza aproximativ prin antenele GSM, iar aplicațiile pot folosi metode alternative pentru a deduce unde ești. Pentru protecție maximă, dezactivează și Bluetooth, și Wi-Fi, și nu instala aplicații dubioase.
Dacă folosim același Wi-Fi, îmi pot fi ascultate apelurile?
Sună ca o teamă comună: „Dacă eu și cineva dubios suntem conectați la același Wi-Fi, poate să-mi intercepteze apelurile?” Mai ales în cafenele, aeroporturi sau locuri publice cu Wi-Fi deschis, mulți utilizatori se întreabă cât de în siguranță sunt conversațiile lor. Răspunsul pe scurt? Nu, nu ți se pot asculta apelurile doar pentru că ești pe același Wi-Fi.
Ideea că „dacă cineva e pe același Wi-Fi, poate asculta ce vorbesc alții” pornește din vremurile mai vechi ale rețelelor fără parolă sau ale criptării slabe (cum era WEP). În prezent, însă, lucrurile stau mult diferit
▣ În primul rând, dacă vorbim de un apel telefonic clasic, prin rețeaua mobilă (2G, 3G, 4G, 5G), acesta nici măcar nu trece prin Wi-Fi. El circulă prin infrastructura operatorului de telefonie, așa că faptul că cineva e în aceeași rețea wireless cu tine nu are nicio legătură cu convorbirea.
▣ Dacă vorbim despre apeluri prin internet, cum sunt cele pe WhatsApp, Telegram, Messenger, Signal, Zoom sau alte aplicații, lucrurile stau un pic diferit – dar tot în favoarea ta. Chiar dacă traficul trece prin Wi-Fi, toate aceste aplicații folosesc criptare end-to-end sau tehnologii similare.
Ce înseamnă asta? Înseamnă că datele audio/video sunt criptate (codate) pe telefonul tău și pot fi decriptate doar de către telefonul persoanei cu care vorbești. Nimeni altcineva – nici aplicația, nici operatorul de internet, niciun alt utilizator din rețea – nu poate descifra conținutul acelor date.
▣ Să presupunem totuși că în aceeași rețea Wi-Fi se află un atacator cu echipamente performante, care interceptează pachetele de date (prin tehnici precum sniffing, spoofing etc.). Chiar și așa, nu ar obține decât niște fluxuri criptate, imposibil de înțeles fără cheia privată unică stocată pe dispozitivele tale. Fără această cheie, „ascultatul” apelului este inutil – e ca și cum ai avea un fișier audio codat într-o limbă pe care nimeni n-o cunoaște.
▣ Riscul real apare doar dacă folosești aplicații nesigure, care nu criptează traficul (foarte rar în 2025) sau dacă dispozitivul tău este deja compromis (de exemplu, are un spyware instalat). Dar simpla conectare la un Wi-Fi nu este suficientă pentru a-ți compromite intimitatea apelurilor.
🔍 Concluzie:
FALS. Faptul că ești conectat la aceeași rețea Wi-Fi cu altcineva nu înseamnă că acel cineva îți poate asculta apelurile. Atât apelurile clasice, cât și cele făcute prin aplicații sunt criptate și protejate. Pericolul apare doar dacă folosești aplicații nesigure sau dacă ai deja un telefon compromis.
Operatorii știu ce mesaje trimiți prin WhatsApp?
Este o întrebare cât se poate de legitimă, mai ales într-o lume în care tot mai mulți oameni comunică exclusiv prin aplicații precum WhatsApp, Signal, Telegram, Messenger sau iMessage. Așadar, cât de „invizibile” sunt, de fapt, aceste mesaje? Poate operatorul tău (Vodafone, Orange, Digi, Telekom etc.) să le vadă?
Răspunsul este simplu: nu, operatorii nu pot vedea conținutul mesajelor trimise prin astfel de aplicații. Și iată de ce.
Aplicațiile moderne de mesagerie folosesc criptare end-to-end. Asta înseamnă că mesajul pe care îl scrii este transformat automat într-un cod imposibil de înțeles de către oricine altcineva – chiar și de către serverele aplicației, operatorii de internet sau de telefonie mobilă. Doar dispozitivul destinatarului are cheia de decriptare și poate citi efectiv mesajul.
Practic, atunci când trimiți un mesaj pe WhatsApp:
– aplicația îl criptează pe telefonul tău,
– îl trimite prin internet (inclusiv prin rețeaua operatorului tău),
– dar operatorul vede doar că ai folosit o anumită cantitate de trafic de date între tine și serverele WhatsApp.
Ce poate vedea, mai exact, operatorul?
– că te-ai conectat la internet,
– cât trafic de date a consumat aplicația,
– în ce interval orar s-a întâmplat asta,
– și, eventual, la ce adresă IP se conectează telefonul tău.
Dar NU poate ști:
– cui ai trimis mesajul,
– ce ai scris în el,
– dacă era text, imagine, video sau fișier,
– nici dacă era vorba despre un apel vocal sau video.
Aceeași regulă se aplică și apelurilor vocale prin WhatsApp, Telegram sau alte aplicații similare. Operatorul poate vedea că se face transfer de date, dar nu poate asculta apelul, nici reconstrui ce s-a spus – totul este criptat.
🔍 Concluzie:
FALS. Operatorii de telefonie mobilă nu pot vedea conținutul mesajelor trimise prin WhatsApp sau alte aplicații moderne de mesagerie. Ei pot vedea doar că aplicația a fost folosită, nu și ce s-a comunicat prin ea. Comunicarea este criptată și securizată prin tehnologii end-to-end.
Poate cineva să trimită mesaje în numele tău, dacă îți știe numărul?
O întrebare care apare des, mai ales în contextul în care primim mesaje suspecte „de la bancă”, „de la prieteni” sau „de la noi înșine”: poate cineva, doar știindu-ți numărul de telefon, să trimită mesaje în numele tău? Adică să pară că TU ai scris acel SMS sau acel mesaj pe WhatsApp?
Ei bine, în general, nu este posibil ca cineva să trimită mesaje în locul tău doar pentru că îți știe numărul. Aplicațiile moderne de mesagerie – WhatsApp, Signal, Telegram, iMessage, dar și serviciul clasic de SMS – sunt construite tocmai pentru a preveni astfel de abuzuri. Identitatea expeditorului este legată direct de dispozitivul și contul real al utilizatorului.
Dar există și scenarii izolate, mai rare, în care acest lucru poate deveni posibil. Iată cum:
▣ Unul dintre aceste scenarii este compromiterea cartelei SIM, prin metode precum SIM swap (portarea frauduloasă a numărului pe altă cartelă) sau SIM cloning (copierea conținutului SIM-ului). Ambele sunt dificil de realizat și presupun fie interacțiuni înșelătoare cu operatorul de telefonie, fie acces direct la cartela fizică. În astfel de cazuri, atacatorul ar putea folosi temporar numărul victimei, inclusiv pentru a primi sau trimite SMS-uri ori a activa aplicații de mesagerie.
▣ O altă situație posibilă este compromiterea contului dintr-o aplicație de mesagerie, prin obținerea codului de verificare primit prin SMS sau prin păcălirea utilizatorului (inginerie socială). Dacă atacatorul reușește să se autentifice în contul real, poate trimite mesaje în numele persoanei respective. Totuși, această situație nu mai ține de o vulnerabilitate a rețelei sau a aplicației, ci de siguranța contului digital și de protejarea lui prin metode precum verificarea în doi pași. În momentul în care contul este compromis, nu mai vorbim despre interceptare sau falsificare, ci despre preluarea directă a identității în mediul digital.
▣ Cazul cel mai important de mentionat și discutat aici este SMS spoofing: practica prin care cineva trimite mesaje care par să vină de la un anumit număr de telefon sau de la un nume ales, deși în realitate provin din altă sursă. Expeditorul este falsificat, iar destinatarul nu are cum să verifice imediat autenticitatea lui.
Există două forme de spoofing, cu implicații foarte diferite:
▣ Spoofing-ul legitim este folosit în mod controlat de companii sau instituții (de exemplu: bănci, curieri, servicii publice) pentru a trimite notificări automate. Aceste mesaje au, în loc de număr, un identificator alfanumeric (ex: „INGBANK” sau „MEDICLINIC”) și nu pot fi răspunse. Acest tip de spoofing se face prin platforme comerciale autorizate și este acceptat de operatorii mobili, în baza unor acorduri și filtre stricte.
▣ Spoofing-ul ilegitim este folosit de atacatori pentru a trimite mesaje care par să vină de la un număr de telefon real – adesea de la un cunoscut, o bancă sau o autoritate. Se face fără acordul operatorului, prin abuzarea unor servicii externe sau gateway-uri SMS din afara țării. Scopul este înșelarea destinatarului (de exemplu: furt de date, phishing sau manipulare).
Operatorii încearcă să blocheze mesajele spoofate ilegitim prin filtre și reguli de rețea, dar acest lucru nu este întotdeauna posibil, mai ales dacă mesajele vin prin rute internaționale sau folosesc identificatori noi. De aceea, utilizatorii trebuie să fie conștienți că, în unele cazuri, expeditorul afișat într-un SMS poate fi falsificat, fără ca telefonul să detecteze automat acest lucru.
Important de știut este că, în cazul spoofing-ului ilegitim, nu se intră într-un dialog real cu persoana imitata, iar mesajul nu apare în istoricul de mesaje al acesteia. Dacă destinatarul răspunde, răspunsul nu ajunge la atacator și, cel mai probabil, nici la persoana reală. Este o simulare vizuală, nu o conversație autentică. În anumite condiții, mesajul spoofat poate apărea în lista conversației cu persoana reală, făcând iluzia și mai convingătoare. Acest lucru este valabil în special pe telefoanele mnai vechi, care nu validează sursa expeditorului, ceea ce este încă destul de comun în aplicațiile SMS standard.
🔍 Concluzie:
În general fals. Nu e suficient să știe cineva numărul tău pentru a trimite mesaje în numele tău. Dar în scenarii rare – cum ar fi SIM swap, cont compromis sau SMS spoofing – este posibil ca mesajele să pară că vin de la tine. De aceea, e esențial să-ți protejezi conturile și să rămâi vigilent la mesajele primite.
Operatorul poate vedea toate site-urile pe care le accesezi chiar dacă folosești incognito?
Mulți utilizatori cred că dacă intră în „modul incognito” pe browser – fie pe telefon, fie pe calculator – atunci nimeni nu mai poate ști ce site-uri vizitează. Nici familia, nici angajatorul, nici operatorul de telefonie mobilă. Din păcate, această convingere este falsă. Modul incognito oferă o formă de confidențialitate locală, dar nu te face invizibil în fața rețelei.
Hai să vedem exact ce face – și ce nu face – modul incognito.
▣ Ce face modul incognito:
– Nu salvează istoricul de navigare în browser;
– Nu păstrează cookie-uri după închiderea ferestrei;
– Nu salvează datele introduse în formulare sau parolele;
– Nu sincronizează activitatea ta cu alte dispozitive conectate la același cont.
Toate aceste lucruri se întâmplă pe dispozitivul tău. Dar în momentul în care accesezi un site, solicitarea trece prin rețeaua ta de internet – fie ea Wi-Fi sau mobilă – și operatorul tău poate vedea ce domenii accesezi.
▣ Ce poate vedea operatorul?
– Ce site-uri (domenii) ai accesat (ex: facebook.com, nytimes.com);
– Ora la care ai accesat fiecare domeniu;
– Cât trafic de date s-a consumat cu fiecare site;
– La ce servere te-ai conectat.
Dacă site-ul accesat este HTTPS (și majoritatea sunt), operatorul nu poate vedea exact ce pagină ai vizitat sau ce ai completat acolo, dar poate vedea numele domeniului și activitatea generală.
▣ Ce nu poate vedea operatorul:
– Conținutul conversațiilor (de exemplu, ce ai scris într-un mesaj privat);
– Detalii despre acțiuni pe site-uri HTTPS (ex: ce ai cumpărat, ce ai căutat);
– Informații despre utilizatorii cu care interacționezi online.
Totuși, dacă vrei să navighezi anonim, trebuie să folosești un VPN (Virtual Private Network). În acest caz, traficul tău este direcționat printr-un server VPN, iar operatorul nu mai poate vedea decât că te conectezi la acel server – fără să știe ce site-uri accesezi mai departe. Pentru el, tot traficul pare un „tunel” criptat.
🔍 Concluzie:
FALS. Modul incognito ascunde doar activitatea ta de pe dispozitiv, nu și de operatorul de rețea. Operatorul poate vedea ce site-uri vizitezi, chiar dacă tu ești „în incognito”. Dacă vrei să ascunzi complet activitatea online, ai nevoie de un VPN.