Opinie: portofelul digital european

Identitatea digitală europeană (eID) este un instrument pentru cetățenii și companiile din UE care să poată fi folosit în orice țară ca să se identifice, să facă dovada unor informații personale (vârsta, rezidența, naționalitatea, etc) sau să aibă acces la servicii publice sau private online – de sănătate, civile, fiscale, bancare, în orice țară europeană.

Fiecare cetățean și rezident al UE va putea avea și folosi și un portofel digital personal. Acest portofel va fi disponibil sub forma unei banale aplicații pe telefonul mobil, creată în baza identității naționale. eID și derivatele sale vor permite așadar cetățenilor UE să se identifice, să stocheze documente electronice, precum certificate de naștere, diplome, certificate medicale, carduri bancare. De asemenea, este decizia lor cu cine vor partaja aceste informații.

Conform Comisiei Europene, identitatea digitală europeană poate fi folosită în numeroase situații …

să utilizați servicii publice (să solicitați certificate de naștere sau adeverințe medicale, să semnalați o schimbare de adresă...)
să vă deschideți un cont bancar
să vă depuneți declarațiile fiscale
să vă înscrieți la facultate, în țara de origine sau în altă țară din UE
să stocați rețete medicale pe care să le puteți utiliza oriunde în Europa
să vă dovediți vârsta
să închiriați o mașină folosind un permis de conducere electronic
să vă înregistrați la sosirea într-un hotel

Exemplul de utilizare a identității digitale europene publicat pe site-ul Comisiei Europene este solicitarea unui credit bancar. În prezent, procesul de obținere a unui credit bancar poate fi unul complicat și consumator de timp. Programări, întâlniri în persoană, întocmirea unui dosar stufos și semnarea multor documente pe hârtie sunt doar câțiva dintre pașii implicați. Dacă lipsesc anumite documente, tot procesul trebuie reluat.

Cu ajutorul identității digitale europene, acest proces ar trebui sa devină mult mai simplu. Utilizatorii pot selecta documentele necesare direct din portofelul lor digital, stocat local. Aceste documente digitale verificabile sunt apoi trimise în mod securizat băncii, care le poate verifica rapid și eficient, finalizând analiza dosarului într-un timp mult mai scurt.

Cadrul legal. Regulamentul eIDAS, adoptat în 2014, a pus bazele pentru un sistem sigur și standardizat de identificare electronică și servicii de încredere în întreaga UE. Acest regulament a cerut statelor membre să dezvolte scheme naționale de identificare electronică care să respecte standardele tehnice și de securitate stabilite. Aceste scheme sunt apoi interconectate, permițând cetățenilor să-și folosească cartea de identitate electronică pentru a accesa servicii online în alte țări ale UE.

În 2021, Comisia Europeană a propus extinderea acestui cadru, cu scopul ca până în 2030, cel puțin 80% dintre cetățeni să utilizeze identificarea digitală pentru a accesa servicii publice esențiale. Parlamentul European a subliniat necesitatea ca aceste sisteme naționale să fie interoperabile și ușor de utilizat, asigurând totodată controlul cetățenilor asupra datelor lor personale.

Drepturile cetățenilor și protecția datelor. În timpul negocierilor cu Consiliul, deputații europeni ar fi insistat pe protejarea drepturilor cetățenilor și promovarea unui mediu digital echitabil. Este important ca persoanele care nu doresc să facă parte din acest sistem să nu fie discriminate. Acordul provizoriu a fost aprobat de Parlament în februarie 2024.

Potrivit unui sondaj realizat între 15 și 20 mai 2024 de Asociația Educație în Securitate Cibernetică (CyberShield), 76,2% dintre cei 248 de respondenți, cu vârste cuprinse între 30 și 45 de ani, din mediul urban și rural, au manifestat confuzii legate de terminologia “Portofel Digital” (Digital Wallet). Aceștia îl asociază frecvent cu un sistem alternativ de păstrare a banilor, eliminând posibilitatea de a plăti cu numerar.

Termenul “Wallet” este utilizat în sistemele de operare Android și iOS pentru a desemna o aplicație în care pot fi stocate carduri bancare, legitimații, cărți de îmbarcare și alte documente. Similar, în portofelul clasic din buzunar avem documente precum cartea de identitate, cardul de sănătate și permisul de conducere, nu doar bani.

Portofelul digital reprezintă un pas important către digitalizarea și eficientizarea gestionării documentelor în relația dintre cetățeni și instituții sau companii. Cu toate acestea, succesul și adoptarea pe scară largă a acestui instrument depind de educația adecvată a utilizatorilor și de asigurarea unor măsuri robuste de securitate și confidențialitate. Ca orice inovație tehnologică, portofelul digital vine cu propriile sale provocări.

Utilizarea portofelului digital depinde de accesul la tehnologie și internet. Pot apărea diverse defecțiuni tehnice, utilizatorul poate își pierdere telefonul sau worst case scenario este breșe de securitate în infrastructura eID; de aceea, este indicat ca utilizatorii să aibă întotdeauna un plan de rezervă.

Poate ați văzut la aeroport că sunt persoane care fac checkin-ul cu telefonul mobil, dar au în mână biletul printat. Cam așa vom fi și noi. Cu portofelul digital pe telefon, în torpedou un portofel gros cu toate cardurile, permis de conducere, carte de identitate etc și acasă un biblioraf de documente. Trecerea la digitalizarea unui sistem împmântenit a fi în format fizic, cred că va avea o adopție mulțumitoare abia în 6-8 ani de utilizare și predică.

În plus, istoria a dovedit ce înseamnă digitalizarea în România, cum dosarele online pot fi depuse numai în timpul orelor de program sau cum înrolarea cetățeanului într-un sistem care ar trebui să îl scutească de drumuri se încheie cu prezenta lui fizică la ghiseu. EARM este poate unul dintre cele mai recente exemple de eșec al digitalizării pentru că după ce completează cetățeanul formulare întregi de date cu documente emise chiar de către structuri din cadrul Poliției Române, pentru activarea contului trebuie să se prezinte fizic la ghișeu.

Așa cum a relevat sondajul CyberShield, există o confuzie semnificativă în rândul utilizatorilor privind terminologia și funcționalitatea portofelului digital. Cred că este educația și informarea publicului ar trebui să fie o prioritare, pentru a evita neînțelegerile și utilizarea incorectă a acestor tehnologii. Fiind vorba de o adopție voluntară din partea utilizatorilor, campaniile de informare ar trebui să prezinte beneficiile dar și riscurile la care se expun cetățenii prin utilizarea unui sistem integrat de verificare a identității.

Temerea mea este ca orice software poate avea vulnerabilități. Nu exista sistemul perfect și chiar și companii precum Facebook, PayPal sau Google sunt vulnerabile în fața infractorilor cibernetici. Nu exista sistem impenetrabil, nici măcar cel deconectat de la internet.

Cred cu tărie că lipsa unei informări corecte și complete a cetățenilor, va naște un nou val de neîncredere asupra digitalizării și în același timp, România ar trebui să adopte astfel de sisteme numai dacă poate garanta confidențialitatea, integritatea și disponibilitatea datelor în egală măsură cu transparența modului în care aceste date sunt prelucrate.