Investigațiile digitale în cazuri de șantaj cibernetic nu pot fi separate de încadrarea juridică a faptelor. În România, legislația penală prevede sancțiuni clare pentru infracțiunile informatice, inclusiv cele asociate cu sextortionul sau alte forme de șantaj desfășurat prin mijloace electronice. În această lecție, vom analiza care sunt articolele relevante din Codul Penal, cum se aplică ele în practică și ce obligații au autoritățile în astfel de cazuri.
Conform Codului Penal român, articolul 207 definește și pedepsește fapta de șantaj:
“Șantajul: Constrângerea unei persoane, prin violență ori amenințare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi, în mod injust, un folos patrimonial sau nepatrimonial pentru sine sau pentru altul, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.”
Acest articol acoperă și situațiile în care constrângerea este realizată prin mijloace digitale – de exemplu, prin amenințări trimise pe e-mail, WhatsApp, rețele sociale sau alte canale. Nu este necesară prezența fizică a agresorului pentru ca fapta să fie considerată infracțiune. În practică, instanțele române au pronunțat condamnări inclusiv în cazuri în care singura dovadă a constrângerii era o conversație pe Messenger sau o înregistrare vocală trimisă prin aplicații.
În plus, dacă șantajul implică materiale cu caracter sexual, se pot aplica și alte articole:
▣ Art. 374 – Infracțiuni privind pornografia infantilă;
▣ Art. 375 – Coruperea sexuală a minorilor;
▣ Art. 226 – Violarea vieții private, dacă materialele au fost obținute sau distribuite fără consimțământ.
Un aspect esențial este că victima nu trebuie să fi fost efectiv prejudiciată pentru ca fapta să fie sancționată. Simplul fapt că agresorul a formulat amenințări explicite și a condiționat acțiuni ale victimei este suficient pentru deschiderea unui dosar penal. În practică, poliția sau DIICOT pot începe urmărirea penală “in rem” (asupra faptei) chiar dacă autorul este necunoscut la început.
Este important de menționat că șantajul online poate fi tratat și ca o formă de violență psihologică sau hărțuire în spațiul digital. Astfel, unele cazuri pot intra și sub incidența Legii 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, dacă victima și agresorul au avut o relație personală. De asemenea, Codul Civil prevede dreptul la repararea prejudiciului moral, iar victima poate cere daune în instanță pentru trauma suferită.
Pentru ca o plângere să fie validă, este necesar ca victima să furnizeze dovezi clare: mesaje, capturi de ecran, conversații, e-mailuri sau orice alt mijloc prin care se poate dovedi că s-au formulat amenințări. Autoritățile vor evalua faptele în funcție de gravitate, recurență, scopul agresorului și efectele asupra victimei.
În cazul minorilor, Codul Penal prevede o protecție suplimentară. Dacă victima are sub 18 ani, circumstanțele agravante pot duce la dublarea pedepselor. În plus, autoritățile sunt obligate să anunțe Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, care poate interveni prin consiliere, sprijin psihologic și protecție legală.
Codul Penal oferă un cadru legal clar pentru combaterea șantajului digital, dar aplicarea eficientă a legii depinde de colaborarea dintre victime și instituții. Este esențial ca persoanele afectate să nu ezite să formuleze plângeri și să păstreze toate dovezile posibile. În lecțiile viitoare vom vedea cum platformele digitale și furnizorii de internet pot sprijini acest demers.