Auditul publicitar intern este plasa de siguranță care previne scandalurile. Începe cu politici: o politică de comunicare comercială care definește principiile (transparență, veridicitate, protecția minorilor), regulile (#ad vizibil, evitarea claim-urilor absolute), aprobările necesare (legal/compliance), procesele de due diligence (verificarea produselor, licențe, termeni).
Construiește un checklist de pre-lansare: marcaje, dovezi pentru afirmații, informări despre riscuri, public țintă, parametri de targetare, lista influencerilor și istoricul lor de transparență, clauze contractuale (dreptul la adevăr, stop-campaign, interdicție de review-uri false). Definește responsabilități: cine aprobă creativul, cine verifică paginile de destinație, cine monitorizează comentariile.
Post-lansare, monitorizează: social listening pentru semnale de risc, rata de reclamații, tiparele de întrebări ale consumatorilor, conținutul influencerilor (să păstreze marcarea). Când apare un incident, ai un playbook: pauză campanie, mesaj de clarificare, corecții, eventual compensații.
În instituții publice, auditul adaugă dimensiunea transparenței și a cheltuirii banului public: evitarea asocierilor cu influenceri controversați, marcarea clară a campaniilor de informare, acces egal la informații, proceduri de achiziție conform legii. Reputația instituțională este mai fragilă; un pas greșit costă.
Trainingul echipelor este vital: marketingul, legalul, achizițiile, managementul trebuie aliniate. Un workshop trimestrial cu studii de caz, update-uri legislative, exerciții de „spot the red flags” face minuni. ✅