Investigarea cazurilor de șantaj cibernetic presupune mult mai mult decât colectarea de dovezi digitale sau redactarea unei plângeri. Aceste situații, deseori delicate și traumatizante pentru victime, implică o gamă largă de intervenții – tehnice, legale, psihologice și comunicaționale. De aceea, abordarea corectă presupune formarea și funcționarea eficientă a unei echipe multidisciplinare.
O echipă multidisciplinară într-un astfel de context poate include:
▣ ofițer de poliție sau procuror specializat în criminalitate informatică;
▣ psiholog care lucrează cu victime ale infracțiunilor digitale;
▣ specialist IT sau expert în securitate cibernetică;
▣ consilier juridic sau avocat cu experiență în drept penal și digital;
▣ specialist în comunicare (dacă e necesară gestionarea reputației publice);
▣ reprezentant al unei organizații de sprijin (ONG, asistent social, etc.).
Exemplu de colaborare eficientă: Într-un caz gestionat în București, poliția a constituit o echipă ad-hoc care a lucrat simultan pe trei fronturi: tehnic (pentru identificarea agresorului), juridic (pentru obținerea rapidă a mandatelor) și psihologic (pentru susținerea victimei, o adolescentă de 17 ani, care era în pragul suicidului din cauza presiunilor).
Rolul fiecărei componente:
▣ Poliția/juridicul asigură cadrul legal și deschide ancheta;
▣ Psihologul evaluează starea victimei și oferă suport;
▣ Expertul IT analizează datele tehnice, extrage loguri, IP-uri, evidență digitală;
▣ Avocatul consiliază victima în interacțiunea cu autoritățile și supraveghează respectarea drepturilor sale;
▣ Specialistul în comunicare ajută dacă e necesară o reacție publică (ex: în cazul distribuirii materialelor online sau a mediatizării excesive).
Mecanisme de colaborare eficientă:
▣ Stabilirea unei persoane coordonatoare a cazului, cu viziune globală asupra etapelor;
▣ Comunicare constantă între membrii echipei prin canale securizate (email criptat, grupuri interne);
▣ Reuniuni rapide de tip “briefing de criză” la fiecare evoluție majoră;
▣ Clarificarea responsabilităților și respectarea confidențialității.
În România, structuri formale multidisciplinare apar mai ales în cazurile de abuz asupra minorilor (ex: audieri în camere special amenajate, participare a DGASPC, etc.). Totuși, și în cazuri care nu implică minori, bunele practici pot fi replicate prin parteneriate între autorități, ONG-uri și experți independenți.
Este esențial ca membrii echipei să împărtășească valori comune: empatie față de victimă, rigoare în colectarea datelor, transparență procedurală și adaptabilitate. De multe ori, lipsa de comunicare sau neînțelegerile interinstituționale pot întârzia ancheta și pot produce efecte negative asupra persoanei afectate.
Coordonarea echipelor multidisciplinare nu este doar un ideal teoretic. Ea face diferența între un proces birocratic, fragmentat, și o intervenție coerentă care protejează cu adevărat victima și crește șansele de identificare și condamnare a agresorului. Lecția următoare va oferi un cadru practic pentru elaborarea unui ghid de intervenție organizațional, care poate fi adoptat intern de instituții publice sau private în astfel de cazuri.