Un raport reușit este clar, complet și replicabil. Structura recomandată:
1. Rezumat executiv: ce ai identificat, de ce e grav, ce soliciți (ex. oprire campanie, investigație).
2. Context: când a apărut campania, pe ce canale, ce evenimente a exploatat.
3. Metodologie: cum ai strâns datele (OSINT, capturi, instrumente), ce limitări ai.
4. Constatări factuale: ce se vede în reclame, site-uri, checkout, termeni; cronologie.
5. Analiză: indicatori de înșelăciune, încălcări probabile (fără a „judeca”, ci corelând faptele cu norme).
6. Impact: număr estimat de afișări, interacțiuni, potențiale victime, categorii vulnerabile.
7. Anexă probatorie: linkuri arhivate, capturi cu timestamp, hash-uri fișiere, liste de conturi/pagini/domenii.
8. Solicitări clare: măsuri dorite, punct de contact, disponibilitate pentru clarificări.
Stilul contează: propoziții clare, termeni exacți, fără hiperbole. Folosește numerotare în anexă, astfel încât oricine să poată reconstrui traseul. Un emoji discret poate ghida atenția în variantele pentru public, dar în varianta oficială păstrează formalismul.
Greșeli comune: probe ne-archivate (linkuri care dispar), amestec de opinii cu fapte, lipsa datelor de contact, solicitări vagi. Evită și „overcollection” inutil (zeci de screenshot-uri fără index). Mai bine mai puține, dar cheie și ordonate.
Un raport profesional nu este un „denunț”, ci un instrument de cooperare. Scopul e să ajuți autoritatea să economisească timp: să aibă tot ce-i trebuie pentru o decizie rapidă.