În epoca rețelelor sociale, imaginea și mesajele subliminale au ajuns să dețină o influență considerabilă asupra opiniilor și comportamentului publicului tânăr. Radicalizarea și propaganda nu mai folosesc astăzi doar pamflete sau discursuri lungi, ci s-au adaptat la noile canale digitale, unde simbolurile, meme-urile și mesajele scurte pot transporta conținut subversiv incredibil de rapid și eficient. Pentru cei mai puțin avizați, poate părea extrem de dificil să identifice ce înseamnă „periculos” într-o simplă imagine virală sau într-un text comic. Realitatea demonstrează însă că tocmai aceste forme aparent „nevinovate” joacă adesea un rol central în propagarea urii și manipularea emoțiilor.
Simbolurile folosite în mediile radicale nu sunt, de cele mai multe ori, alegeri întâmplătoare. Mulți simpatizanți ai ideologiilor extremiste preferă să folosească referințe din cultura pop, simboluri antice reinterpretate sau variante stilizate ale unor imagini deja cunoscute. Un caz devenit cunoscut îl reprezintă utilizarea unor rune nordice ori a cifrelor aparent anodine care, însă, ascund mesaje clar codificate. De exemplu, cifra „88” reprezintă inițialele „HH” (“Heil Hitler”), iar „14” trimite la „14 cuvinte” – o frază celebră în mediile neonaziste. Puști de liceu ar putea purta un hanorac cu această combinație numerică fără să conștientizeze sensul real, iar alții, deja familiarizați cu codurile respective, recunosc imediat apartenența la un grup extremist.
În același timp, meme-urile reprezintă o altă armă de propagandă foarte eficientă. Spre diferență de simboluri, meme-urile joacă pe mizele umorului, ironiei sau satirei, construind o punte aparent amuzantă între creator și public. De exemplu, imaginea unei broaște (faimosul „Pepe the Frog”) a devenit la un moment dat asociată cu discursuri rasiste și xenofobe în spațiul online american, ulterior preluată parțial și în alte țări, inclusiv România. La suprafață, astfel de imagini par simplu entertainment, dar în contextul potrivit devin steaguri de recunoaștere între membrii unui grup radicalizat – cine cunoaște sensul ascuns va răspunde mai departe cu același limbaj codificat.
Propaganda digitală recurge, de asemenea, la imagini cu tentă ambiguă pentru a evita filtrele de moderare automate implementate de platforme. Asta se vede mai ales în postările care aparent fac doar „glume” la adresa unor minorități, imigranți, femei sau alte categorii, dar de fapt repetă tipare toxice și încurajează normalizarea discriminării. De exemplu, meme-uri cu pisici sau câini ce „parodiază” comportamentul unui presupus grup social, peste care sunt suprapuse sloganuri sau hashtaguri insinuante. Astfel de materiale sunt ușor distribuite mai departe pentru că par haioase sau inofensive, dar literatura de specialitate arată că expunerea repetată la astfel de imagini reduce sensibilitatea la mesajul abuziv și îl „normalzează”.
De multe ori, astfel de meme-uri și simboluri circulă în grupuri private de Discord, Reddit sau WhatsApp, acolo unde moderarea este mai puțin strictă, iar membrii se simt protejați de anonimat. Tinerii sunt invitați să se alăture grupului cu promisiunea că „aici se poate vorbi liber, fără cenzură.” Odată intrați, sunt bombardați cu meme-uri care amestecă umor inocent cu atacuri sau mesaje de ură direcționate subtil spre anumite categorii. Un utilizator poate fi tentat să contribuie și el cu imagini similare, doar ca să fie acceptat de grup. Pe termen lung, această participare întărește apartenența la ideologie și reduce contactul cu opiniile neutre sau opuse.
Propagandiștii mizează și pe așa-numita „dogwhistle politics” – mesaje „fluierate” doar pentru cine trebuie să le audă. Un exemplu din mediul online este folosirea unor termeni sau simboluri „necodificate” la limita legalității, recunoscute doar de grupul țintă, care permit evaziunea cenzurii dar și recrutarea simpatizanților discreți. O glumă virală, de pildă, poate conține referințe la un episod istoric sensibil, pe care publicul larg nu îl recunoaște, dar pentru cei inițiați are dublu sens. Astfel, discursul instigator se răspândește nestingherit printre postări aparent benigne.
Un alt aspect relevant este faptul că influencerii sau creatorii de conținut cu agendă radicală învață rapid să se adapteze tendințelor și formatelor populare. Ei pot produce meme-uri cu design foarte actual, folosind efecte vizuale atractive și text scurt, dar conținutul transmite stereotipuri, frici colective sau teorii conspiraționiste. De exemplu, o serie de imagini viralizate pe Instagram, care parodiază alegerile electorale, pot ascunde mesaje de dezbinare sau un apel discret la ură etnică. Deși nu conțin insulte directe, astfel de meme-uri manipulează percepții, influențează gândirea și, în timp, pot contribui la radicalizarea unui segment de public.
Pentru a combate fenomenul, e important să ne disciplinăm privirea critică și să cercetăm sensul ascuns al simbolurilor sau meme-urilor cu care intrăm în contact. Tinerii trebuie să știe că nu orice imagine „amuzantă” e cu adevărat inofensivă; uneori, chiar creatorul sau distribuitorul ei urmărește recrutarea pentru o cauză extremistă. Găsirea sursei inițiale a unui slogan, documentarea istoriei unui simbol sau discutarea pe forumuri dedicate demistificării radicalismului pot fi pași esențiali pentru a dobândi imunitate la manipulare. Acolo unde există dubii, cel mai bine e să întrebi pe cineva cu experiență (profesor, consilier, specialist în educație media), să verifici pe platforme de debunking sau chiar să folosești instrumente de căutare reversă pentru imagini.
În final, trebuie înțeles faptul că simbolurile, meme-urile și mesajele radicale nu își ating scopul doar când provoacă reacții violente vizibile. Uneori, succesul lor constă pur și simplu în a anestezia publicul față de discriminare sau ură, a normaliza atitudini toxice și a crea camere de rezonanță unde ideile extremiste par „fapte normale”. A învăța să descifrăm aceste strategii este primul pas pentru a rămâne cu mintea limpede într-un univers digital tot mai aglomerat și mai predispus la manipulare.