Campaniile frauduloase de astăzi seamănă mai mult cu proiecte coordonate decât cu „încercări izolate”. Au arhitectură, roluri, infrastructură și un funnel bine gândit. De cele mai multe ori, în vârf se află o entitate (sau un grup) care controlează mesajul-cheie, infrastructura web și fluxul financiar. Sub ea, rețele de conturi (paginile de social, influenceri afiliați, micro-site-uri) amplifică mesajele, iar la baza piramidei găsești mecanisme de conversie și colectare: pagini de vânzare, formulare, procesatori de plată, chatbot-uri.
Totul începe cu „hook-ul”: o promisiune greu de ignorat („profit garantat”, „slăbești fără efort”, „brand premium la 90% reducere”). Hook-ul este tradus în reclame adaptate canalului: video vertical scurt pe TikTok, carusele pe Instagram, advertoriale pe site-uri obscure care imită presa, newslettere „prietenești”. Emoțiile vizate sunt invariabil aceleași: speranță, urgență, statut social, teamă de a pierde oportunitatea. În paralel, se pregătesc asset-uri vizuale: logo-uri asemănătoare cu ale brandurilor reale, testimoniale fabricate, imagini „înainte/după” manipulate, cadre de viață aspiratională. 🎭
Următorul strat ține de distribuție. Se cumpără anunțuri, se folosesc conturi noi „curate” și conturi vechi „încălzite” pentru a trece filtrele platformelor. Influenceri complice sau naivi postează „organic” conținut aliniat, adesea fără marcaj #ad. Se creează comentarii și interacțiuni artificiale pentru a mima validarea socială. În această fază, campania vânează semnale de viață: click-uri, salvări, share-uri. Algoritmii platformelor sunt exploatați cu iterații rapide: varianta care prinde este scalată, restul se taie.
Funnel-ul de conversie începe imediat ce utilizatorul iese din platformă. Paginile de aterizare sunt minimaliste, orientate pe conversie: un cronometru fals, „doar 3 locuri”, o serie de testimoniale cu poze stock, etichete de „siguranță” fără suport (badge-uri inventate). Dark patterns-ul e în floare: butonul „Continuă” înlocuiește „Cumpără”, colectând întâi email și telefon; checkbox-uri pre-bifate pentru consimțământ extins; opțiunea „fără abonament” gri și greu de găsit. Plățile se fac prin procesatori puțin cunoscuți sau prin pagini care redirecționează în cascadă, ascunzând identitatea comerciantului.
După achiziție, urmează retenția agresivă: upsell („mai adaugi X cu 50% reducere”), cross-sell, abonamente ascunse („trial” care devine plan lunar), contactare pe WhatsApp/Telegram. În cazul „serviciilor”, clientul primește cel mult un PDF generic sau acces la o platformă mediocră; în cazul „produselor”, se livrează item-uri ieftine sau nimic. Când plângerile cresc, infrastructura se „stinge”: domenii schimbate, pagini șterse, conturi mutate.
Infrastructural, aceste campanii folosesc:
▣ Domenii multiple .top/.shop/.xyz, create recent (WHOIS recente), uneori clonări ale brandurilor.
▣ CDN și proxiere pentru a ascunde hostingul real.
▣ Rețele de conturi, unele automatizate, pentru a „umfla” engagement-ul.
▣ Procesatori de plată schimbători, portofele virtuale, IBAN-uri intermediare.
Din punct de vedere al responsabilităților, lanțul durează pentru că fiecare verigă își diluează răspunderea: „eu doar am produs video”, „eu doar am cumpărat media”, „eu doar găzduiesc tehnic”, „eu doar procesez plăți”. De aceea, analiza profesionistă cere reconstrucția lanțului cauzal: cine beneficiază, cine controlează domeniile, care conturi distribuie sincron, unde duc banii, ce date sunt colectate, ce legi sunt încălcate.
În concluzie, o campanie frauduloasă funcționează ca un organism. Ca să o înțelegi, nu te oprești la titulatură sau la un singur anunț, ci mapezi întreg sistemul: mesaje, canale, infrastructură, flux financiar. Odată ce vezi harta, știi și unde să lovești: în distribuție (raportări), în conversie (procesatori), în reputație (alerte publice), în origine (sesizare penală).